a fi de bun augur = a fi semn bun, semn că un eveniment se va sfârși în mod favorabil.
a fi de rău augur = (invers)
De unde vine? Preoții romani numiți auguri interpretau voința zeilor observând păsările. Mai exact, zborul păsărilor, apetitul găinilor sacre, sau chiar sacrificând păsări și observând poziționarea organelor interne. Astfel de interpretări se făceau înaintea deciziilor importante: războaie, alegeri, fondări de orașe etc. Dacă semnele erau favorabile, se spunea că evenimentul e „de bun augur” — sub un semn bun.
Expresii înrudite
Semnele în sine (acel zbor sau cântat al păsărilor, sau forma intestinelor) se numesc auspicii, de la avis (pasăre) și specere (a privi). Au rămas și ele în limba română ca:
- sub bune auspicii = în împrejurări favorabile, în condiții bune
- sub auspiciile cuiva = sub protecția cuiva
În alte limbi
Verbul latin augurare („a prezice”, „a-și dori bine”) a dat naștere, în italiană, lui auguri — urări de bine. Cântecul italian de ziua de naștere spune „tanti auguri a te”: „multe urări de bine pentru tine”. „Tanti” e aici cuvântul italian pentru „mulți/multe”, nu apelativul românesc pentru mătușă. 😅
Cum folosim expresia?
- „Primul client al zilei ne-a plătit pe loc — de bun augur pentru restul lunii!”
- „Prognoza meteo pentru vacanță pare de rău augur”
Un exemplu antic: Fondarea Romei, conform legendei, a fost decisă printr-un augurium — Romulus și Remus au observat zborul vulturilor pentru a stabili cine va da numele orașului.
Exemple recente: Superstiții moderne similare (o pasăre care zboară sau cântă ciudat, o pisică ce trece calea, un eveniment bun la începutul zilei etc.) sunt, în esență, tot niște „auguri” moderne, semne cărora le atribuim sens fără vreo logică anume.