Ce înseamnă? O persoană veselă, prietenoasă, glumeață și plăcută. O bună companie.
De unde vine? Din latinescul iovialis, „care ține de Jupiter”. Datorită astrologiei, credința apărută în Evul Mediu că poziția planetelor la naștere ar influența personalitatea unei persoane. Cei aflați sub influența planetei Jupiter erau considerați optimiști, generoși și bine dispuși.
Lanț etimologic: latină iovialis („care ține de Jupiter/Jove”) → franceză jovial → română jovial
De unde NU vine? Nu pentru că Jupiter (regele zeilor, numit la greci Zeus) ar fi fost bine dispus. Deși, având în vedere cât îi plăceau muritoarele… 🤔
Cum folosim expresia?
- „Profesorul avea un ton jovial și îi făcea pe toți să se simtă în largul lor.”
- „Deși era șeful echipei, avea o atitudine foarte jovială.”
- „A întâmpinat invitații cu un zâmbet jovial.”
Bonus: Din aceeași teorie medievală a influenței planetelor provin și alte adjective pe care le folosim și astăzi:
- marțial – de la Marte, zeul războiului (războinic, combativ) → arte marțiale, lege marțială
- mercurial – de la Mercur, zeul mesagerilor (schimbător, imprevizibil, isteț)
- saturnian – de la Saturn (sobru, melancolic)